× Linii.Formate.Scări Dispunerea proiecţiilor Reprezentarea vederilor Reprezentarea sectiunilor Cotare Flanşe Rugozităţi Tratamente termice Abateri Arbori şi osii Roţi dinţate şi angrenaje Roţi de lanţ Reprezentarea lagărelor Elemente pentru fixare Elemente de etanşare Desenul de ansamblu Asamblări nituite Asamblari sudate Asamblari prin filet Asamblari prin pene Asamblari prin caneluri Asamblari elastice Extragere de detalii


Pagina de început Geometrie descriptivă Desen tehnic
Grafică Planuri calendaristice Utile
☰ Deschide

Dispunerea proiecţiilor în desenul tehnic


          Regulile de bază pentru aplicarea reprezentării ortogonale pentru toate tipurile de desene tehnice, din toate domeniile tehnice, sunt stabilite în SR EN ISO 5456-2: 2009, Metode de proiecţie. Reprezentări ortoganale.



Metode de proiecţie


           Poziţia relativă pe desen a celorlalte vederi, raportat la vederea din faţă (principală), depinde de metoda de proiecţie adoptată, poartă numele de dispunerea proiecţiilor şi este reglementată în SR EN ISO 5456-2: 2009. Metodele de reprezentare utilizate în domeniul mecanic şi simbolurile grafice utilizate pentru cele două metode de proiecţie este:

Metoda de proiecţie a primului triedru
Metoda E (Europeană)

Metoda de proiecţie a celui de-al treilea triedru
Metoda A (Americană)

          Simbolul grafic utilizat pentru identificarea metodei de reprezentare se notează în indicator. În cazul în care pe desene nu este nici o notaţie, se subînțelege că a fost utilizată metoda E.


          Pentru reprezentarea unui obiect se pot utiliza un număr de maxim şase vederi, din şase direcţii de observare distincte.

          Vederea din faţă este numită vedere principală şi este vederea caracteristică a obiectului, corespunzând poziţiei de utilizare, de prelucrare sau de montaj a acestuia. Poziţia relativă pe desen a celorlalte vederi, raportat la vederea din faţă (principală), depinde de metoda de proiecţie adoptată, poartă numele de dispunerea proiecţiilor şi este reglementată în SR EN ISO 5456-2: 2009.

          În tabelul următor sunt prezentate modul de notare al vederilor piesei alăturate tabelului, corelat cu direcţiile de observare.

Tabelul 1. Notarea vederilor după Metoda E

          Metoda de proiecţie a primului triedru este o reprezentare ortogonală, în care piesa se află poziţionată între observator şi planele de proiecţie, pe care piesa este proiectată ortogonal. Pentru determinarea proiecţiilor ortogonale se foloseşte metoda cubului de proiecţie, considerând imaginar, obiectul situat în interiorul unui cub, denumit cub de proiecţie după cum se poate vedea în figura următoare. Proiecţiile piesei se obţin pe feţele interioare ale cubului, după direcţiile de observare şi apoi se aduc prin rabateri succesive în jurul muchiilor, în planul feței A. Planul direcției a este planul proiecției principale, iar prin desfășurare acesta devine planul reprezentării (planul desenului piesei).

Reprezentarea cubului de proiecție - metoda de proiecție a primului triedru
Animaţie - desfăşurarea cubului de proiecție - metoda de proiecție a primului triedru



           Dispunerea proiecţiilor piesei.

Metoda europeană de dispunere a proiecțiilor unei piese
Metoda americană de dispunere a proiecțiilor unei piese
La desenul unei piese, notarea vederilor prin litere nu se face pe desen şi de asemenea, laturile cubului imaginar nu se trasează.
Dispunerea proiecțiilor unei piese după metoda europeană




© GDGI, Scurtu Iacob-Liviu